Stilul
Shotokan.

Pe fondul interzicerii portului armelor, localnicii au preluat de la chinezi tehnici din boxul chinezesc si le-au perfectionat prin antrenamente efectuate in secret pentru autoaparare.

In secolul XVIII se evidentiaza 3 stiluri de baza: Naha-te, Shuri-te si Tomari-te, preluand numele celor 3 orase in care se practicau. Shuri-te si Tomari-te fiind asemanatoare conceptual, au luat ulterior denumirea de Shorin-ryu, iar Naha-te s-a transformat in Shorei-Ryu.

Nascut in anul 1868, in orasul Shuri din Okinawa Gichin Funakoshi, elev a doi mari maestrii in stilul Shorin Ryu, Itosu Yasutsune si Anko Azato, este considerat parintele karate-ului modern si intemeietorul stilului Shotokan.

Prin demonstratiile facute in anii 1916 si 1922 la Kyoto , respectiv Tokyo si ulterior prin antrenamentele efectuate la universitatile Keio, Waseda, Hosei, Imperiala de Comert si la Academia Navala a reusit sa popularizeze aceasta “noua” arta martiala si sa o alature ca si importanta Judo-ului si Jiu-Jitsu-lui.

A schimbat denumirea din TO DE in KARATE-DO, iar in anul 1936 a deschis in Tokyo prima sala (dojo) din lume special construita pentru practicarea Karate-ului sub denumirea SHOTOKAN ceea ce in traducere libera inseamna casa lui SHOTO. SHOTO fiind pseudonimul poetic al maestrului SHOTOKAN poate fi interpretat si ca “scoala bradului si a valului” verdele etern al bradului simbolizand vesnica tinerete a conceptiilor si perpetua lor innoire si prin val munca continua care trebuie depusa pentru a le putea insusi, asemenea valurilor ce lovesc neancetat tarmul.

Gichin Funakoshi a sistematizat Kata de la usor la greu de la simplu la complex conform cu principiile sale de mare pedagog, el fiind de profesie invatator.

Nascut in anul 1906 fiul lui Gichin Funakoshi, Yoshitaka Funakoshi mare maestru de karate, a condus si imbunatatit stilul Shotokan in perioada 1935-1945 astfel: a introdus pozitiile lungi pentru intarirea musculaturii picioarelor pentru antrenamentele de Kihon si Kata; a introdus loviturile de picior Yoko geri, mawashi geri si ura mawashi geri; a introdus exercitiile de lupta jiyu ippon kumite si jiyu kumite care ulterior au stat la baza evolutiei Karate-ului sportiv.

In anul 1948 ia nastere Asociatia Japoneza de Karate – JKA, cu scopul principal: raspandirea Karate-ului in intreaga lume.

In anul 1953, maestrul Funakoshi trimite o parte din cei mai buni instructori ai sai: Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiama si Tsutomu Oshima in Europa, unde in anul 1954 in Franta se fondeaza Federatia de Karate si box liber, prima de acest fel in Europa.

Dupa moartea maestrului G. Funakoshi, la conducerea JKA, ii succede Masatoshi Nakayama, care impreuna cu alti maestrii implicati ca si el in dezvoltarea Karate-ului ia decizia transformarii acestuia pe langa linia sa de arta martiala si intr-o forma de intrecere sportiva, considerata a fi modalitatea cea mai buna de popularizare.

O parte din vechii maestrii sub conducerea lui Shigeru Egami (1912-1981) au decis sa urmeze strict vechea linie a Shotokan-ului si au ramas in vechea sala “Shotokan” reconstruita, fondand astfel scoala Shotokai-ryu, care refuza conceptul de intrecere sportiva.

Majoritatea maestrilor mai tineri insa au urmat linia JKA, care in urmatorii ani a crescut mult in popularitate prin elaborarea regulamentelor de competitie si initierea concursurilor la nivel national si international.

In anul 1965 ia nastere Uniunea Europeana de Karate UEK, Asociatia Americana de Karate, Federatia Tuturor Organizatiilor de Karate din Japonia FAJKO, la care JKA nu adera si in 1969 UIK Uniunea Internationala de Karate iar in 1970 devine WUKO- Uniunea Mondiala a Organizatiilor de Karate.

Grupele din Europa care nu au aderat la UEK , au fondat EAKF si in 1974 IAKF-
Federatia Internationala de Karate Amator cu grupari din intreaga lume, condusa de maestrii japonezi.

WUKO impreuna cu federatiile continentale sub actuala denumire WKF, a devenit datorita sistemului permanent adaptat la cerintele mereu noi ale Karate-ului, cea mai importanta federatie mondiala de Karate, unde alaturi de Shotokan, recunoaste inca trei stiluri: Shito Ryu, Goju Ryu si Wado Ryu.

In afara de cei doi mari maestrii Gichin Funakoshi si Yoshitaka Funakoshi, contributii importante la dezvoltarea mondiala a Karate-ului Shotokan, au avut: Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiama, Taiji Kase, Hirokazu Kamazawa, Keinosuke Enoeda, Teruyuki Okazaki, Hiroshi Shoji, Norihiko Iida, Hideo Ochi, Masaru Miura, Miazaki Satohi, Masahiko Tanaka, Hiroshi Shirai.

Cu toate ca, dupa cum reiese din istorie, justificat, stilul cel mai popular la nivel
mondial este Shotokan, totusi istoria ne demonstreaza ca: “ Nu exista stiluri mai tari si stiluri mai slabe, exista doar luptatori tari si luptatori slabi”

Pentru toti practicantii de Karate, unul din conceptele maestrului Gichin Funakoshi, trebuie sa ramana vesnic in memorie: “In Karate, scopul final nu este victoria sau infrangerea ci acela de a imbogati si innobila caracterul celui care-l practica”.